Deși încă apar întrebări cu privire la ultimele modificări aduse legislației pentru prevenirea spălării banilor și a faptelor de terorism (prin Legea nr. 129/2019), Ministerul Finanțelor pregătește o altă serie de schimbări ale reglementărilor în domeniu, printre altele, extinzând obligațiile de raportare și la furnizorii de servicii privitoare la tranzacții cu criptomonede (cum e Bitcoin, de exemplu). Așadar, în curând și astfel de entități vor fi nevoite să identifice tranzacții suspecte și să le raporteze dacă pot pune probleme din perspectiva legislației pentru prevenirea spălării banilor.
Schimbările propuse se regăsesc într-un proiect de ordonanță de urgență care se află, acum, în lucru la Ministerul Finanțelor și care urmează să aducă anumite schimbări legislației relevante în domeniu, printre care și Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Având în vedere că, în esență, vorbim de o obligație de transpunere a unei directive europene (e vorba de a cincea directivă referitoare la prevenirea spălării banilor și a finanțării faptelor de terorism) și, mai ales, că termenul de transpunere a fost depășit (acesta fiind 10 ianuarie 2020), este doar o chestiune de timp până ce modificările propuse prin proiectul aflat în lucru la Ministerul Finanțelor vor deveni efective. Voi prezenta, mai jos, principalele schimbări.
Criptomonedele, aduse în sfera de aplicare a legislației
Principala modificare se referă la extinderea prevederilor legii și către activitățile care implică tranzacții cu criptomonede, mai ales din cauza anonimatului pe care îl presupun astfel de activități. Așadar, după ce va intra în vigoare ordonanța de urgență, vor avea obligații în temeiul legislației relevante și cei care furnizează servicii de schimb ce implică monede virtuale, cum e Bitcoin. De asemenea, aceste obligații se vor extinde și cu privire la furnizorii de portofele digitale. Definiția „monedei electronice” poate fi găsită în Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică, care se referă la o „valoare monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanță asupra emitentului, emisă la primirea fondurilor în scopul efectuării de operațiuni de plată și care este acceptată de o persoană, alta decât emitentul de monedă electronică”. Definiția poate părea greu de înțeles, însă esența e că vorbim de monedă digitală, care nu este nici emisă și nici garantată de o bancă centrală sau de o autoritate publică, nu este în mod obligatoriu legată de o monedă instituită legal și nu deține statutul legal de monedă sau de bani. Însă ea este acceptată de către persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb și care poate fi transferată, stocată și tranzacționată în mod electronic. Acesta este definiția dată de directiva ce stă la baza modificărilor propuse prin proiectul aflat în lucru la Ministerul Finanțelor.
Alte modificări
Va fi creat un registru electronic, numit „Registrul central electronic pentru conturi de plăți și conturi bancare”, care va permite identificarea tuturor persoanelor fizice sau juridice ce dețin sau controlează conturi de plăți și conturi bancare identificate prin IBAN.
La acest registru vor avea acces, în primul rând, autorități cu competență în domeniu, precum Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), iar informațiile vor fi păstrate pentru o perioadă de 10 ani, de la momentul înregistrării.
O altă schimbare se referă la obligațiile pe care le au firmele de a arăta cine le controlează sau cine este „beneficiarul real”. Noile modificări vor introduce expres o prevedere în baza căreia beneficiarii reali ai firmelor și ai fiduciilor vor fi obligați, ei înșiși, să le furnizeze primelor toate informațiile necesare pentru ca acestea să își îndeplinească obligațiile de identificare și informare a autorităților cu privire la beneficiarii reali. Acest lucru devine cu adevărat relevant în cazul grupurilor de societăți, unde s-ar putea pune problema unor dificultăți de ordin practic în vederea identificării beneficiarului real. Cu alte cuvinte, această nouă modificare înlătură orice posibilitate pentru astfel de societăți de a eluda obligațiile acestora, prin referire la acele dificultăți. Tot legat de beneficiarii reali, informațiile privitoare la aceștia sunt incluse, conform legii, în anumite registre (de exemplu, un registru privitor la beneficiarii reali, pentru firme, organizat la nivelul Oficiului Național al Registrului Comerțului). La acest moment, persoanele care vor să acceseze aceste informații (dacă nu sunt autorități cu competență în domeniu sau persoane juridice ce au obligații de raportare) trebuie să demonstreze un interes legitim. În urma noilor modificări va fi exclusă această condiție. De asemenea, vor scădea anumite sume minime de la care entitățile vizate de legislația privitoare la prevenirea spălării de bani sunt nevoite să transmită anumite informații autorităților. De exemplu, instituțiile de credit și cele financiare vor raporta către ONPCSB transferurile externe care au o valoare minimă de 10.000 de euro (echivalentul în lei); la acest moment, minimul e de 15.000 de euro. Legislația pentru prevenirea spălării banilor și a faptelor de finanțare a terorismului este una destul de complexă, ce implică o serie de obligații pentru diverse entități implicate în activități ce ar putea prezenta un risc în privința activităților menționate anterior. De exemplu, firmele trebuie să arate cine le controlează, prin oferirea de informații autorităților cu privire la beneficiarul real din spatele tranzacțiilor făcute de acele firme. De asemenea, există entități, cum sunt băncile și cele ce oferă servicii financiare, ce au obligații de a-și cunoaște clientela și de a identifica tranzacții suspecte, pe care să le raporteze autorităților.
