Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

3. Obligațiile entităților raportoare

3.1. Enumerare

Examinând dispozițiile Legii nr. 129/2019, constatăm că entitățile raportoare au mai multe obligații, dintre care cele mai importante sunt:
– Obligația de raportare a tranzacțiilor suspecte (art. 6);
– Obligația de raportare a unor tranzacții care nu prezintă indicatori de suspiciune (art. 7);
– Obligații decurgând din procedura raportării (art. 8-9);
– Obligația de a aplica măsurile de cunoaștere a clientelei (art. 10-17);
– Obligații decurgând din utilizarea unor terțe părți (art. 18);
– Obligația de a ține evidența documentată a măsurilor luate în vederea identificării beneficiarilor reali (19);
– Obligația păstrării documentelor care atestă aplicarea procedurilor de cunoaștere a clientelei (art. 21);

– Obligația desemnării persoanelor cu responsabilități în aplicarea Legii nr. 129/2019 (art. 23);
– Obligația identificării și evaluării riscurilor (art. 25);
– Obligația de a comunica Oficiului datele și informațiile necesare îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege (art. 26). 

 

 

 

 

3.2. Obligația de raportare a tranzacțiilor suspecte (art. 6)

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, entităţile raportoare prevăzute la art. 5 sunt obligate să transmită un raport pentru tranzacţii suspecte exclusiv Oficiului dacă acestea cunosc, suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că:
a) bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni sau au legătură cu finanţarea terorismului;
b) persoana sau împuternicitul/reprezentantul/mandatarul acesteia nu este cine pretinde a fi;
c) informaţiile pe care entitatea raportoare le deţine pot folosi pentru impunerea prevederilor prezentei legi;
d) în orice alte situaţii sau cu privire la elemente care sunt de natură să ridice suspiciuni referitoare la caracterul, scopul economic sau motivaţia tranzacţiei, cum ar fi existenţa unor anomalii faţă de profilul clientului, precum şi atunci când există indicii că datele deţinute despre client ori beneficiarul real nu sunt reale sau de actualitate, iar clientul refuză să le actualizeze ori oferă explicaţii care nu sunt plauzibile.

Ce înseamnă suspiciune sau motive rezonabile de suspiciune? Considerăm că suspiciunea și motivele rezonabile de suspiciune presupun existența unor probe – elemente de fapt – care relevă date sau împrejurări ce justifică presupunerea că există un pericol iminent sau concret de spălare de bani sau finanțare a terorismului.

Nemo consentur ignorare legem. Nemo ius ignorare consentur Nimanui nu-i este permis sa nu cunoasca legea. Nimanui nu-i este permis sa nu cunoasca dreptul.